Stima de sine este valoarea subiectivă pe care un adolescent și-o atribuie, funcționând ca infrastructura psihologică pe care se construiește interacțiunea sa socială. Pentru adolescentul expus riscului de excluziune, o stimă de sine scăzută este un factor critic de vulnerabilitate. Acest tânăr poate interioriza respingerea, percependu-se ca fiind nedemn de atenție sau prietenie, ceea ce îl conduce la o retragere socială care îi confirmă excluderea. Dimpotrivă, un nivel sănătos de stima de sine acționează ca un scut rezistent , protejându-l de efectele paralizante ale judecății negative sau ale hărțuirii.
Proiectul „Tu Mejor Versión” (Cea mai bună versiune a ta) abordează stima de sine nu ca o simplă celebrare a „eu-ului”, ci ca o evaluare realistă și pozitivă a propriilor capacități și limite. Prin întărirea stimei de sine, se reduce nevoia adolescentului de a căuta cu disperare validarea externă (ceea ce îl expune adesea la grupuri de risc sau relații toxice) și îl capacitează să inițieze interacțiuni sociale dintr-o poziție de siguranță și autenticitate.
Stima de sine ridicată este corelată cu participarea activă în mediul școlar și comunitar. Un tânăr care are încredere în sine este mai predispus să ridice mâna în clasă, să se alăture unui club sportiv sau cultural și să ofere ajutor unui coleg. Această participare nu numai că îi îmbunătățește performanțele academice, dar generează recunoaștere pozitivă din partea colegilor și a adulților, creând un cerc virtuos de incluziune și apartenență. Scopul este ca adolescentul să se perceapă ca un membru valoros și contribuitor, capabil să stabilească limite sănătoase fără teama de izolare, transformând pasivitatea și retragerea socială în angajament civic și relațional.
Referință: Orth, U., & Robins, R. W. (2014). Dezvoltarea stimei de sine. Direcții actuale în știința psihologică, 23(3), 241-247.