Automotivarea este o componentă avansată a motivației, referindu-se la capacitatea adolescentului de a-și regla propriile eforturi și de a menține impulsul către obiective semnificative fără a depinde de întăriri externe (cum ar fi aprobarea părinților sau recompense imediate). Este forța internă care permite tânărului să continue atunci când sarcina este dificilă, drumul este lung sau mediul este descurajant.
Pentru tinerii expuși riscului de excluziune, automotivarea este esențială, deoarece mediul lor oferă adesea puține întăriri pozitive. Automotivarea le permite să depășească descurajarea provocată de respingerea socială inițială sau frustrarea provocată de performanțele slabe. Un tânăr automotivat își spune: „O să încerc din nou”, în loc de: „Asta nu e pentru mine, renunț”.
Proiectul antrenează această abilitate prin consolidarea locusului de control intern, adică convingerea că acțiunile și eforturile lor sunt cele care determină rezultatele, și nu întâmplarea sau factorii externi. Prin consolidarea acestei competențe, adolescentul capătă o sursă internă de perseverență socială și academică, asigurându-se că tânărul menține o participare susținută în mediul școlar și comunitar. Auto-motivația este, în ultimă instanță, motorul auto-incluziunii, garantând că tânărul rămâne ferm pe calea către o viață adultă integrată și împlinită.
Referință: Pintrich, P. R. (2003). O perspectivă științifică motivațională asupra rolului motivației elevilor în contextele de învățare și predare. Journal of Educational Psychology, 95(4), 667-686.