Empatia este competența socio-emoțională prin excelență pentru incluziune, deoarece este mecanismul care permite indivizilor să se conecteze în mod autentic și să transcendă propriul punct de vedere. Ea se manifestă în două componente principale: empatia cognitivă (înțelegerea perspectivei celuilalt) și empatia afectivă (simțirea unei reacții emoționale adecvate stării celuilalt).
Pentru adolescenți, empatia este liantul care unește prietenii și previne cruzimea socială. Un tânăr empatic este capabil să anticipeze răul emoțional al acțiunilor sale, fiind mai puțin predispus să participe la intimidare, batjocură sau ostracizare. În plus, îi permite să răspundă în mod prosocial la suferința altora, oferind sprijin și înțelegere colegilor care se confruntă cu dificultăți.
Formarea în empatie oferită de proiect este vitală pentru tinerii expuși riscului de excluziune, deoarece mulți dintre ei provin din medii în care această abilitate nu a fost modelată sau apreciată. Prin dezvoltarea empatiei, adolescentul învață să descifreze semnalele sociale ale colegilor săi și să le valideze sentimentele, creând un mediu de încredere reciprocă. Acest lucru îl transformă într-un prieten de încredere și un aliat social, ceea ce este esențial pentru dezvoltarea unui sentiment profund și durabil de apartenență și pentru construirea unei comunități școlare care apreciază ajutorul și respectul reciproc.
Referință: Decety, J., & Jackson, P. L. (2004). Arhitectura funcțională a empatiei umane. Behavioral and Cognitive Neuroscience Reviews, 3(2), 71-100.